Pionul poate muta numai înainte, pe câmpurile libere, câte un câmp pe coloana pe care se află. Din poziţia iniţială, pionul poate fi mutat peste două câmpuri. Atacul, deci şi capturarea sunt posibile însă numai pe coloana alăturată, deci un câmp înainte, pe diagonală. Un pion având sub bătaie un câmp peste care a trecut un pion advers la mutarea a două câmpuri din poziţia iniţială, îl poate lua, plasându-se pe câmpul aflat în bătaia sa. Această manevră se poate face numai în prima mutare şi se numeşte luare en passant (în trecere). Deci, pionii de pe coloanele alăturate nu pot trece unul pe lângă altul fără riscul de a fi capturaţi.
În diagramă, negrul a mutat c7-c5. Pionul alb poate lua pionul negru, pe care îl elimină de pe tablă, plasându-se la c6. Se poate observa că întâlnirea pionilor în această situaţie, cu luarea en passant, este posibilă numai pe liniile a treia şi a şasea.
Pionul ajuns pe ultima linie (a opta sau întâi), adică linia de transformare, are dreptul şi trebuie imediat înlocuit cu o figură – damă, turn, nebun sau cal, la alegera jucătorului, indiferent dacă pe tablă se mai găsesc aceste figuri. Această înlocuire se numeşte transformare. Dacă în partidele amicale, un turn întors poate ţine loc de damă – în lipsă de alte garnituri de şah – în partidele oficiale este obligatorie înlocuirea pionului cu figura în care se transformă.
